2 ani. De atât am avut nevoie ca să creez un brand și apoi un atelier de creație. Am studiat piața. Am văzut trenduri și branduri. Am urmărit cum s-au născut și au decăzut magazine în vogă din România și cum multe au intrat în insolvență sau au scăzut nivelul de calitate pentru a se menține pe piață doar cu numele.

Diva Budoir (da, e scris greșit pentru că îmi doream numele acesta pentru site iar în varianta corectă domeniul nu era liber!) este un loc în care eu ma relaxez. Este locul în care creativitatea mea capătă formă. Ceea ce o sa găsiți aici sunt multe din ideile pe care le-am găsit ca inspirație în mediul online. Ceea ce îmi doresc este ca fiecare creație să aiba acel ”quelque chose” care să o facă distinctă.

Atelierul a apărut dintr-o întâmplare: o prietenă avea nevoie de invitații pentru nunta sa. După ce trecuse prin mai multe peripeții cu furnizorul, omul a anunțat-o, cu o lună înaintea nunții că urmează să intre în faliment și nu se mai poate achita de obligații. Tergiversase lucrurile atât de mult încât viitoarea mireasă ajunsese în pragul unei crize de nervi. Și nu erau doar invitațiile la nuntă… toată papetăria necesară era lipsă. A încercat soluții de compromis însă termenul de livrare trecea de o lună (era în plin sezon). Am aflat de problemă de la o cunoștință comună care a amintit în treacăt de situație. Am pus mâna pe telefon și mi-am contactat prietena. O noapte întreagă am lucrat la O INVITAȚIE (una!!) ca să scoatem ceva reușit. A fost noaptea în care am încercat toate matrițele și folderele de embosare, panglici și dantele, hârtie imprimată și cartoane speciale… Dar am reușit! Următoarele invitații le-am făcut cu o viteză demnă de cartea recordurilor de parcă viața noastră depindea de asta.

Cum au fost primite? Cu uluire și mare surprindere. Cum a fost mireasa? Senzațională și în culmea fericirii când a primit laude și a explicat întreaga aventură, după ce trecuse printr-o perioadă în care credea că toate piedicile prevestesc un semn rău.

Eu? Fața luminoasă a prietenei mele și bucuria de pe chipul ei au răsplătit emoțiile prin care trecusem. Chiar am mers mai departe și i-am dat o mână de ajutor la pregătirea decorațiunilor pentru nuntă.

Într-o altă zi poate îmi voi strânge destul curaj să vă spun și cum m-am pricopsit cu toate ”furniturile” și instrumentele din atelier. Pentru că și asta e o întâmplare fericită. Serendipity…